O vietate mica intr-o lume atat de mare

* Ceva mic intr-o lume atât de mare..*

         Intr-o clipa, gandul iti poate aduce in fata ochilor, chiar si deschisi, atatea amintiri.Poti retrai in cateva secunde ore intregi din viata ta.
         Incearca sa observi lucrurile mici din jururl tau. Un lucru banal l-ai putea considera, insa treaba asta te poate face sa realizezi, sa simti mai mult decat ti-ai putea inchipui. Doar incearca. Opreste-te pentru un moment, aseaza-te fata in fata cu prorpriile sentimente, cu propria reflexie si regaseste-te pe tine, noul "tu".
Daca simti ca astepti in zadar, nu e nimic, trebuie doar sa ai rabdare. Ori, poate nu ai privit in directia potrivita. sau nu ai alungat tot ce ti-ar putea distrage atentia.. Nu te lasa pacalit de fosnetul lumii., strigarile, stricaciunile din jur; concentreaza-te numai asupra gandurilor tale. Incearca din nou sa te privesti ochi in ochi, sa cauti imaginea propriului suflet. Totusi, daca reflexia "se imprastie" si nu o poti mentine clara, inseamna ca nu esti inca pregatit indeajuns sa infrunti ceea ce te inconjoara, pentru a controla ceea ce depinde de interiorul tau. Va fi nevoie de mai multa putere, mai mult curaj, mai mult timp, mai multa rabdare, vointa!
          Esti, sau poti fi ca o mica faptura necuvantatoare ce se oglindeste in propria imagine.
Faci o gramada de lucruri in viata, si, totusi, nu stii unde vei afla peste cativa ani.. Sau daca esti foarte increzator, sigur pe tine, fara sa iti dai seama ceva intervine si siguranta se destrama.. Din diferite motive, poate unele pe care nu poti afla niciodata, nesoguranta intervine si te mai coboara cu cateva trepte.. dar trebuie inlaturata si, inlocuita cu credinta, rabdarea, puterea in sine. Puterea de a crede cu adevarat ca poti trece prin orice..
          Identifica-te cu o mica pasare. Nu, nu cu un alt om, pentru ca esti deja om...pune-te in locul acelei vietati mici. O fi greu oare? Nu stim, fiecare ar trebui sa ne dam seama, sa incercam macar. Desii pasarea zboara cu ajutorul aripilor oriunde doreste, ea trebuie sa supravietuiasca in mediul ei. Prin binecuvantarea Domnului, zilnic isi cauta hrana necesara, locul prielnic de a se stabili si a fi ferita de primejdii care o pandesc prin tot "frunzarisul". Chiar prin faptul ca nu poate vorbi, o face mai speciala, pentru ca este inzestrata cu alte calitati, frumuseti daruite tot de Dumnezeu: de la minunatul penaj ce-i acopera ingrijit corpul, si complexele capacitati de adaptare, pana la superbele sunete pe care le poate face. Asa cum fiecare pasare are limbajul ei de a comunica, comportamentul, modul in care poarta viata cu propriile aripi, asa se intampla si cu oamenii.